Pr. Mircea-Cristian Pricop despre Calea înțelepciunii și cum n-a fost lăsat Cioran să se împărtășească de către ucenicii săi

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Sfânta Scriptura aloca 4 carti, din totalul de 66 de carti sfinte, intelepciunii. Vorbim despre Pildele lui Solomon, vorbim despre Intelepciunea lui Solomon,  Ecclesiastul si Intelepciunea lui Isus Sirah. Deci, carti dedicate exclusiv intelepciunii si caii intelepte, caii dobandirii intelepciunii. Interesul pe care Sfanta Scriptura, cuvantul lui Dumnezeu - Dumnezeu Insusi ca Dumnezeu e nedezlipit de cuvantul Sau -, il aloca acestei mari virtuti este determinat de un lucru foarte important, care se gaseste tot in cuvantul scripturistic, definind pe cea de a doua Persoana a Sfintei Treimi, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Acestuia i se spune Intelepciunea si Puterea și Cuvantul lui Dumnezeu.Prin urmare cele patru carti destinate obtinerii intelepciunii, sunt de fapt "manuale" pe care noi le putem parcurge pentru a ajunge la intelepciune, dar nu la o intelepciune de tip ideatic, de tip ca o stiinta de manual, ci la o intelepciune vie si activa, la o intelepciune personala, vie si constienta si comunicativa, care se numeste Domnul nostru Iisus Hristos.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Daca, din optica si din artele vizuale stim ca doua linii paralele nu au cum sa se intalneasca niciodata, totusi, la linia orizontului ele devin un punct in care se unesc, pe retina noastra. Ele se intalnesc la linia ortizontului, cea mai indepartata linie pe care o poate percepe vederea noastra. Acolo, in mintea noastra, pe retina noastra, se unesc intr-un punct, desi in realitate nu este asa. De ce ele in realitate merg una pe langa alta si in mintea noastra, pe retina noastra, se unesc intr-un punct? Pentru ca ele merg la o idee mai inalta. Linia orizontului inseamna de fapt, spiritual, linia credintei noastre. O linie in care drumul, calea virtutilor, se uneste intr-un punct cu celelalte cai ale evolutiei duhovnicesti ale omului. Si, aceste cai se unesc in punctul numit Domnul nostru Iisus Hristos, locul unde se intalnesc toate liniile care, in realitatea noastra fizica si limitata par a fi paralele. Punctul de intalnire al tuturor liniilor este Domnul nostru Iisus Hristos. El este piatra cea din capul unghiului, Intelepciunea intelepciunilor, Domnul domnilor, Imparatul imparatilor.

Vedeti dumneavoastra, in lumea aceasta traim ca individualitati aparte,  fiecare cu un suflet al sau, cu anumite determinari ale sale, trairi ale sale, meniri ale sale, aspiratii ale sale; unul mai spre real, altul mai spre uman, altul mai spiritual, altul un pic mai apropiat de valorile materiale s.a.m.d. Si parem ca suntem cu vieti paralele unii fata de ceilaltii. In linia orizontului, adica in linia credintei, orizontul mai inalt, al Imparatiei lui Dumnezeu, acolo ne intalnim cu totii, in punctul comun ideal, care se numeste Intelepciunea si Puterea si Cuvantul lui Dumnezeu.

Prof. Mihail Chircor: Noi avem o finalitate in aceasta trecere, si unul dintre punctele intermediare ale existentei noastre spirituale este Judecata de Apoi. Toti mergem si vom trece spre acest punct istoric care este scaunul judecatii. El este punctul la care, la un moment dat, ne vom intalni. Mai departe lucrurile se pot desparti, dar toti vom ajunge acolo indiferent de unde venim, de unde am plecat, ce cale am ales, ajungem acolo.

Pr. Mircea-Cristian Pricop:Practic se despart aceste cai dupa Judecata de Apoi tot datorita alegerii libere a omului. Caci omul poate sa mearga pana la linia orizontului, urmarindu-si cu adevarat idealul acela inalt, numit Domnul nostru Iisus Hristos, hristificarea sau hristoformizarea omului - devenirea mea in Hristos, intoarcerea mea cat mai profunda spre Domnul, sau pot sa ma izbesc asa cum se izbeste lumina in oglida si sa reflect aiurea.

Hristos este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, este infinit. In El niciodata nu vor fi puncte de oprire, in El calea e deschisa. De aceeia spunea P. Dumitru Staniloae atat de frumos, ca raiul este un dinamism. Gresesc oamenii cand isi imagineaza ceva static, ca o gradina frumoasa in care stai sub copac si iti pica para malaiata. Nu e adevarat, ca nu e ca in Ivan Turbinca. Dimpotriva, este o necontenita adancime, inclusiv a sfintilor mari, a Maicii Domnului a ingerilor si a celor mantuiti in Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu e infinit si tot timpul iti arata ceva nou, tot timpul iti arata ceva frumos, surprinzator, emotionant, captivant, atragator.Deci merita sa mergi pe calea aceasta, ca-i o vesnica "aventura". Pai, ganditi-va, ce porunca extraordinara a dat Dumnezeu omului: cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti - cea mai mare aventura posibila la care Domnul te-a invitat sa participi. Si, tu, ce ai facut? Dar porunca asta nu a dat-o numai o data in istorie, pentru protoparintii Adam si Eva si a ramas numai pentru ei valabila. Tuturor familiilor omenesti, tutror persoanelor umane le este valabila aceasta porunca.

E atat de larg orizontul, incat toata lumea are acces la el. Si, totusi, unii nu merg pana la orizont.
      
Prof. Mihail Chircor: Iertati-ma, dar nu toata lumea vede lina orizontului, caci "nu toti vad, si nu toti aud".

Pr. Mircea-Cristian Pricop:  Da, insusi Mantuitorul spune lucrul acesta. Urechi au si nu aud, ochi au si nu vad.

Prof. Mihail Chircor: Da, iar deschiderea aceasta fata de Hristos nu cred ca se face fara duhovnic.

Pr. Mircea-Cristian Pricop:  In calea mantuirii oamenii fara duhovnic s-au oprit. Oricat de tari au fost, oricate daruri au avut de la Dumnezeu, la un moment dat si l-au irosti cumva, s-au pierdut cumva, n-au mai tinut pasul. Fara o calauza - bine, in afara de ingerii pazitori, pe care ii avem ca si calauze duhovnicesti - [nu se poate]. Avem pe cineva dintre noi, cu carene si oase, cu suflet, cu caderi si ridicari ca si noi,  si cu har!, - la care se adauga harul apostolic dat prin hirotonire de catre Domnul nostru Iisus Hristos; caci prin mainile episcopului, Hristos randuieste pe preot, pe diacon si pe episcop in slujire. Ca si episcopul, vedeti dumneavoastra, este tot om, nu-i zeu, ci om in carne si oase ca orice om muritor. Cine face, de fapt slujbele si sfintirile, si toata randuiala bisericeasca? Hristos, marele Preot, prin mainile fiilor Sai, episcopi, preoti si diaconi.

Prof. Mihail Chircor: Sa ma iertati ca intervin. Oricat de nevrednic ar fi acest slujitor, oricate erori ar fi savarsit, ca-i om...

Pr. Mircea-Cristian Pricop:  Cu exceptia erorilor dogmatice, cu exceptia caderii in erezii!

Prof. Mihail Chircor: Da ...prin mainile lui curge harul lui Hristos.

Pr. Mircea-Cristian Pricop:  ...Necontenit, in ciuda faptului ca poate sa cada jos. El isi va lua plata lui, el va da socoteala pentru absolut tot ceea ce face! Ca Domnul spune: mai bine ar fi celui care sminteste pe cineva mai mic decat el, sa-si ia o piatra de moara si sa se arunce in mare decat sa se prezinte la judecata cu starea in care este.

Prof. Mihail Chircor: Dupa foarte multe momente de experiente si chinuri am ajuns sa intorc efectiv capul cand vad un moment de cadere al cuiva. [...] 

Pr. Mircea-Cristian Pricop:  Intelepciunea este medicamentul absolut pentru ca noi sa putem parcurge corect drumul, calea pe care Dumnezeu ne-a randuit-o spre desavarsirea si sfintirea noastra.[...]

Prof. Mihail Chircor:Parinte, cand si cum ne dam seama ca am iesit de pe calea intelepciunii, ca suntem in eroare, ca ne-a parasit intelepciunea si fara aceasta platosa, fara aceasta arma a intelepciunii, noi suntem extrem de vulnerabili si predispusi greseli?

Pr. Mircea-Cristian Pricop:Desi mijloacele prin care omul poate cadea sunt destul de multe - pentru ca diavolul este inventiv pentru a-l corupe pe om indiferent pe ce treapta [duhovniceasca] s-ar afla acesta, oricine ar fi-, omului ii sta in putere sa discearna care sunt caile pierzarii si care sunt caile lui Dumnezeu, dupa finalitatea lucrurilor pe care o putem anticipa. Domnul nostru Iisus Hristos ne da un exemplu despre cum ar trebui sa anticipam lucrurile, adinca ne doreste sa fim cumva vizionari: nu poate pomul bun sa scoata roade rele, nu poate pomul rau sa scoata roade bune, prin urmare, dupa roade veti cunoaste si pomul. 

Parintele Cleopa fiind intrebat: "Parinte, cum deosebim vedeniile?" Ca sunt vedenii de la diavol foarte multe, ispite, nebunii, sunt produse ale mintii omenesti, fantezii, si sunt o mica parte, dintre ele, vedenii autentice, de la Dumnzeu. Aparent, cam pana la un punct sunt toate de aceeasi forma. Si, Parintele Cleopa a zambit la intrebarea acesta si a spus: "Cele de la Dumnezeu intotdeauna se vor indeplini".  Daca se indeplinesc sunt de la Domnul, daca nu se indeplinesc inseamna ca au fost din celelalte directii, ori produsul mintii tale, ori de la hipnozele satanei. Deci, asteapta cu rabdare sa se indeplineasca ce ti s-o aratat, si dupa finalitate iti vei da seama de unde au venit. Practic dupa rod, pe care poti sa-l si anticipezi.

Aicea necesita foarte multa educatie, ca puterea de a anticipa rezultatul unei actiuni, rezultatul unei evolutii in timp se da datorita unei bune educatii, a unei bune cresteri, a unei dezvoltari armonioase spre, pentru si in Hristos, chiar daca nu ai dobandit deplina intelepciune, despre care vorbeste atat de frumos Sfantul Ioan Gura de Aur, anume sofrosini (Σωφροσύνη), intelepciunea desavarsita, totala, plina. N-ai obtinut-o inca pe aceasta, dar totusi, pe baza unei bune cresteri, pe baza unei bune corelari intre educatie, instructie, calauzirea duhovnicului, sfatul parintesc, apelarea la cei mai in varsta decat tine pe care ti-i alegi anume, mai buni, mai pregatiti, mai intelepti s.a.m.d. care sa isi deie acordul spre ceea ce urmeaza sa faci, riscul de a cadea este mult mai mic, decat daca o iei hais prin porumb si vezi tu ce-o iesi. Deci, clar, ai sansa de a merge pe calea lui Dumnezeu fara sa te poticnesti daca acepti sa te smeresti si accepti cu bucurie calauzirea unui duhovnic, si calauzirea, pe langa duhovnic, a marilor oameni intelepti ai Bisericii, si, nu numai asta, ci si propria ta pregatire, pe care trebuie sa ti-o faci de unul singur, prin citirea unor carti sfinte, prin lecturarea din Sfintii Parinti, care au lasat practic foarte multe bogatii de experineta. Acuma nu mai suntem in perioada comunista cand o carte a Sfantului Ioan Gura de Aur se dadea pe sub mana, sau trecea prin o mie de maini pana ajungea la tine; adeseori o copiau bietii oameni, de mana. Ei, acuma le ai la indemana pe toate tarabele; in toate librariile gasesti carti de formare spirituala, morala, de calauzire duhovniceasca. Bineinteles ele nu tin loc, ele se completeaza cu calauzirea practica a ta de catre duhovnic. Nu se inlocuiesc una cu alta, nu tin loc una alteia, ci se completeaza. 

 Participarea la slujbele sfintei Biserici, acest gest pe care crestinii ar trebui sa-l practice cu seriozitate si cu foarte multa rigurozitate, a sta la predica - ca dupa ce zice preotul "cu pace sa iesim", jumatate din biserica a pleacat, si ei cred ca s-a terminat tot. Dar asta nu este o invitatie din partea preotului ca oamenii sa plece. "Cu pace sa iesim" -si iata, se leaga lucrurile de intelepciune, de talmacirea Sfintei Liturghii, care este de fapt matricea vietii noastre. Sfanta Liturghie este matricea vietii umane, a adevaratei vieti in Hristos. Cand zice preotul "cu pace sa iesim" nu te indeamna sa iesi, ca am terminat servicul, gata, la revedere. Nu, ci iti spune: iesiti si transmiteti lumina pe care ati primit-o astazi tuturor celor care n-au putut sau nu au avut cum sa ajunga aici. Adica luati pacea din sfanta biserica si duceti-o in lumea larga, convertind lumea, botezand lumea - prin cuvant, ca nu ai cum altfel. Ca prin sabie, bici, lant nu se poate. La alte credinte s-a mers pe calea asta, si unde s-a ajuns? In cele din urma au devenit invechite si lumea le-a parasit.

Credinta care niciodata nu isi pierde prospetimea este ca un izvor de munte. Si Heraclit spune: stai intr-o apa curgatoare, si peste o secunda baga-te in apa si eu iti garantez ca nu faci baie in aceiasi apa - desi tu poti sa-i spui cu acelasi nume, râul Trotuș de exemplu, raul Siret-, dar nu faci baie in aceiasi apa, ca apa aceea in care ai facut baie acum o secunda a trecut deja. Esti mereu in apa noua, in apa vie, si asta este Biserica, asta este Liturghia.

Prof. Mihail Chircor: Mai este o treaba: sufletul nostru simte cat de mare este distanta noastra de la el al Hristos. In momentul in care ne apropiem de Hristos starea este extraordinara, cand ne indepartam incepem sa avem probleme si atunci inseamna ca ne-am abatut de la cale, si trebuie sa ne intoarcem inapoi pe cale. Cum ne-o gasim? Pai ne spune bunul Dumnzeu si sufletul nostru, care este setat, sa spunem asa si atunci trebuie sa incercam sa ne apropiem de Dumnezeu si primul lucru este sa spunem o mica rugaciune.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: ...O mica dovada de intelepciune, pentru ca rugaciunea asta este. Pare mica pentru om, dar din punctul de vedere a lui Dumnezeu este ceva extraordinar. Rugaciunea, participarea la Sfnata Liturghie, si nu in ultimul rand, liturghia in dimensiunea ei dinamica - de care am vorbit noi: "cu pace sa iesim" -, iesiti si propovaduiti mergand, zice Domnul Iisus Hristos. Adica mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua. Si, iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor.

Prof. Mihail Chircor:Cuvintele lui Hristos sunt extraordinar de simple - nu ti se pun termeni din nu stiu ce inginerie avansata - nu trebuie sa ai cine stie ce scoli, ca sa ai cuvantul lui Hristos din Evanghelie.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Si totusi inimile unor oameni raman opace, cel putin pentru o vreme.

Sfantul Vasile cel Mare isi facuse studiile la vestitul profesor al antichitatii tarzii, Libanius. Si, la acesta isi facuse studiile si Sfantul Grigorie de Nyssa, si Sfantul Grigorie de Nazianz, prietenul Sfantului Vasile si, mai tarziu, la batranetea lui Libanius, isi va face studiile la el si Sfantul Ioan Gura de Aur. Un retor, un filozof pagan! Nu avea treaba cu crestinismul dar nici nu-l respingea. Adeseori avem de la el niste expresii. Spunea intr-un cuvant al lui catre ucenici: ce femei si ce mama au crestinii!Lor le este destinat viitorul. In alt loc, la sfarsitul scolii, la absolvire, maestrul a venit sa dea mana cu ucenicii printre care se afla si Sfantul Vasile cel Mare, si le pune o ultima intrebare ucenicilor sai, sa se convinga, filosoful, ca ucenicii si-au insusit anii de studiu, cat au stat pe langa el. Si, a pus intrebarea: "care este deplina intelepciune? Care este intelepciunea fara de sfarsit si cum se ajunge la ea?"Si, au incercat toti diverse strategeme de logica, de silogism, s.a.m.d. Cand a ajuns la Sfantul Vasile cu raspunsul, Sfantul Vasile l-a privit in ochi si i-a spus asa: "intelepciunea desavarsita, aici, pe pamant, este cugetarea la moarte". Libanus a fost nu fermecat, ci traznit, fulgerat de raspunsul asta. Si, s-a uitat la Sfantul Vasile si a zis: "Vasile are dreptate. Daca e sa va transmit ceva tuturor, pagani, crestini, care faceti parte din scoala mea, este ceea ce a retinut Vasile: cugetarea la moarte, permanenta raportare a sinelui la momentul examenului.Crestinul isi face temele devreme pentru momentul intalnirii, examenul cel imposibil de mituit, cel imposibil de falsificat, cel suta la suta corect: examenul mortii. [...]

Si, discutam cu dumneavoasta ca chiar si pe patul mortii ai sasa la intelepciune. Atata timp cat mai rasufli, ai sansa indreptarii tale, daca iti vii in fire - atat de bun e Dumnezeu! Vroiam sa va spun un amanut din viata filozofului Cioran. Stim foarte bine cine a fost Cioran, o minte stralucita a romanilor care si-a desavarsit opera in Franta, la Paris, si care ne-a lasat noua foarte multe dovezi a geniului de care e capabil poporul nostru, dar care, pe parcursul vietii sale s-a aratat ostil fata de credinta in care s-a nascut, desi el era fiu de preot. Tatal lui fusese protopop de Rasinari. Era fiu de preot, iar fratele lui Cioran a facut teologia.  Si el la batranete - si asta o stiu dintr-o sursa foarte sigura, ca duhovnicul lui Cioran traieste! - la batranete el a chemat preotul. Si ni s-a confirmat ca duhovnicul, actualmente ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci preot la Paris, l-a spovedit pe Cioran si a doua zi a venit sa-i dea Sfanta Impartasanie, ca era pe patul de moarte. Deci el s-a convertit si s-a inteleptit, desi a contestat multa vreme. Ei, cand duhovnicul a venit cu Sfanta Impartasanie dimineata, ucenicii lui Cioran, francezii s.a.m.d., au facut zid la usa in fata casei si nu l-au lasat pe duhovnic sa intre la maestrul lor pentru ca ar fi stricat sistemul pe care l-a "cladit" maestrul, care i-a tinut pe ei...Si au spus: "nu! maestrul nostru are un moment de slabiciune, nu ai dumneata voie sa vi aici". Si l-au blocat pe duhovnic. Si, in timp ce se certau cu duhovnicul care vroia sa ajunga, sa-i dea Sfanta Impartasanie, conform dorintei celui aflat pe patul de moarte, ucenicii aceluia il blocau pe duhovnic, cu violenta chiar, sa nu intre la maestru. Si, in timp ce discutau, Cioran a murit. Sa avem grija ce sadim in cei de langa noi! E blestemul lui Cioran, ca sa zicem asa. A format atatea generatii, si acele generatii l-au ucis pe el...