Să nu scrii pentru a fi pe placul timpului tău sau a puternicilor lumii acesteia, ci din inimă, cu durere. Desigur, poate că aceasta este o idealizare, este un vis irealizabil, dar, poate, către aceasta trebuie să tindem. Altfel, de ce să mai fi ortodox, de ce să mai fi creștin?
Nu trebuie să mințim, să falsificam ceva. Să nu ne mințim în primul rând pe noi, înțelegeți? Aceasta este o țintă foarte înaltă. Chiar și a fi un simplu ortodox este un țel foarte înalt. Mai ales să fii un jurnalist ortodox, un regizor ortodox, un artist ortodox... Știți, aceasta înseamnă să trăiești cu Dumnezeu, să lupți cu păcatul tău, și mereu să te nevoiești lăuntric, pentru ca păcatul tău să nu infecteze o altă persoană, pentru că suntem cu toții bolnavi de păcat.De aceea trebuie să fim în Biserică, să ne spovedim, să ne împărtășim cu regularitate, să trăim după calendarul bisericesc, să luptăm cu patimile noastre, cu iubirea de sine -căci este foarte înfricoșător atunci când un om suferă de iubirea de sine; și noi toți suferim de aceasta. Acest om [jurnalistul n.n.] dezvoltă în lucrarea sa această iubire de sine, mândria sa, patimile sale. El își admira lucrările, scrierile, articolele sale. Toate acestea sunt distructive.
Jurnalistul ortodox zidește, el cu adevărat îi ajută pe oameni să vadă duhovnicește, ceea ce se întâmplă și să-L descopere pe Dumnezeu, să tragă concluzii corecte în diferite evenimente, situații, probleme. Ar fi bine să avem jurnaliști ortodocși. Probabil că aceștia nu se nasc adesea. Pe cei care doresc să devină Jurnaliști Ortodocși - cu litera mare-, care năzuiesc spre aceasta, care încearcă să vorbească despre Lumină, îi felicit pe toți, cu ocazia sărbătorii lor profesionale. Să vă păzească Domnul, să vă mântuiți! La mulți ani!