Dragostea în care cred: întomnare
viețile noastre, fiere și vin....
din inimi, ca din suliți legionare,
lumina ne bea osânda până la ultimul chin:
și ziua ni se umple de-ndurare...
ne iartă copacii și de-aceea le cad frunzele...
ne iartă marea, lăsându-și pe țărmuri meduzele...
ne iartă pământul, cu iarba care moare:
toamna
e anotimpul când Iisus
preface Universul
în iertare...
***
Toamna, Optina
LEGĂTURI: