Joi, 11 ianuarie 2018, la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Franța, metoc al Mănăstirii Simonos Petra din Athos, a avut loc înmormântarea Starețului, Arhim. Placide Deseille, care a plecat la Domnul în ziua de 7 ianuarie, zi de prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul, după noul calendar, și a Nașterii Domnului, după vechiul calendar - ținut și de athoniți.
La înmormântare au participat: IPS Emmanuel și PS Job de Telmessos din partea Patriarhiei Ecumenice, IPS Iosif și PS Marc, din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, Părintele Serafim și Părintele Elie,împreună cu care Părintele Placide a adus Ortodoxia din Athos în Franța, Părintele Macarie Simonopetritul de la Mănăstirea Simonos Petra din Athos, Părintele Protopop Marc Antoine Costa de Beauregard, precum și alți numeroși preoți, diaconi, monahi și monahii, credincioși fideli sau prieteni ai mănăstirii Sfântul Antonie cel Mare din Vercors, aparținând diferitelor jurisdicții ortodoxe.
În zori de zi a fost oficiată Sfânta Liturghie, precedată de Utrenie și prezidată de PS Job de Telmessos. Mai apoi, slujba de înmormântare a ținut aproximativ trei ore iar la sfârșitul ei Părintele Elisei, Starețul Mănăstirii Schimbarea la Față de la Terasson, a adresat un scurt și esențial cuvânt celor prezenți în numele comunității monahale Simonos Petras :
"Acum, când Părintele Placide pleacă dintre noi, dacă traducerile, tâlcuirile și predicile pe care le-a făcut ne rămân, putem spune că este pentru noi un exemplu de suflet filocalic. Lectura pe care Gheronda Placide o făcea din Sfinții Părintii și marii duhovnici făcea din el o adevărată filocalie vie și îl aduceau mereu, prin experiența intimă a vieții duhovnicești, prin rugăciune, asceză, contemplare, aproape de Părintii niptici, către care ne orienta. Este unul dintre aspectele pe care a vrut să ni le transmită, punându-ne la îndemână [traducând în franceză] Scara Sfântului Ioan Scărarul sau Opera Sfântului Isaac Sirul. In timp ce Părintele Placide era strict cu privire la punctele doctrinei teologice și spirituale ale Bisericii, știa în același timp, precum Părinții duhovnici, să folosească iconomia în ceea ce ne privește dar, aceasta, tot timpul în slujba vieții cu Dumnezeu sau, mai exact, a vieții în Dumnezeu."
IPS Emmanuel a citit în greacă și în franceză scrisoarea adresată de către Patriarhul Bartolomeu :
Doresc să vă exprim cele mai sincere condoleanțe ale Bisericii-Mamă cât și ale noastre, personale, în urma decesului Starețului și fondatorul metocului nostru, Arhimandritul Placide Deseille, de fericită pomenire. Cu cea mai adâncă tristețe, ne rugam împreună cu întreaga noastră Biserică, ca sufletul lui să se odihnească cu drepții de partea celor vii, în nădejdea învierii de obște și a întâlnirii cu Preaslăvita Persoană a Dumnezeului și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Exprimând totodată regretul cel mai adânc al Bisericii-Mamă, dorim ca moartea învinsă prin moartea lui Iisus Hristos să-i aducă toate binecuvântările vieții care va veni. Ca sufletul celui plecat dintre noi să se bucure văzând toate eforturile voastre de bunătate, dragoste, pace, înțelepciune. Transmițându-vă binecuvântarea noastră patriarhală și părintească cerem slava și mila infinită a lui Dumnezeu, Stăpânul vieții și al morții. (8 ianuarie).
Mesajul IPS Bartolomeu a fost urmat de cuvântul IPS Emmanuel, care a prezentat cele mai importante caracteristici ale Părintelui Placide, în special contribuita sa la revitalizarea monahismului contemporan și a Ortodoxiei în Franța. Mai apoi PS Marc a citit mesajul Patriarhului Daniel, pe care îl redam în cele mai jos:
Bucureşti, 11 ianuarie 2018
Înaltpreasfinției Sale,
Înaltpreasfințitului Părinte EMMANUEL,
Mitropolitul FranțeiÎnaltpreasfinția Voastră,Am primit cu multă tristețe vestea trecerii din această viață a Părintelui Arhimandrit Placide Deseille, ctitorul și starețul Mănăstirii Sfântul Antonie cel Mare din Franța.Una dintre personalitățile marcante ale Ortodoxiei franceze, fondator de mănăstiri, autor şi traducător, părintele Placide Deseille a fost foarte apropiat de țara și Biserica noastră. El mărturisea că în România a descoperit pentru prima dată „un popor ortodox și o Biserică care, în ciuda unei persecuții dintre cele mai crude, nu au încetat să păstreze vie, prin sângele mucenicilor și jertfelnicia a numeroși mărturisitori, credința în Hristos și unde, în pofida dificultăților, viața monahalăînflorea în jurul unor părinți duhovnici purtători ai focului Duhului Sfânt”.Adesea făcea referire la momentele în care a vizitat mănăstirile din România şi a purtat discuţii duhovniceşti cu Părinţii Cleopa Ilie, Petroniu Tănase, Teofil Părăian, Dumitru Stăniloae și alți părinți ortodocși români cu trăire spirituală înaltă.După primirea sa în Biserica Ortodoxă, părintele Placide a dus o viață mărturisitoare a valorilor ortodoxe într-o perioadă în care Franța se confrunta cu tendințe seculariste accentuate și cu provocări majore la adresa familiei şi culturii creştine.În aceste momente îndoliate, ne rugăm Domnului Iisus Hristos cel botezat în Iordan pentru luminarea și mântuirea lumii să așeze sufletul slujitorului său Arhimandritul Placide în locașurile drepților care se bucură de lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi.Veșnica lui pomenire din neam în neam!Cu părintești condoleanțe și binecuvântare pentru obștea îndoliată a Mănăstirii Sfântul Antonie cel Mare,† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române
***
A primit apoi o pregătirea teologică superioară la Roma. În anii cincizeci, a făcut cunoștință, la Institutul Saint Serge din Paris, cu patrologul eminent, care a fost Arhimandritul Ciprian Kern, care l-a inițiat în învățătura Sfântul Grigorie de Nyssa, a Sf. Maxim Mărturisitorul și a Sf. Grigore Palama. L-a întâlnit, de asemenea, pe Vladimir Lossky, a cărui carte "Teologia mistică a Bisericii Răsăritene" l-a marcat profund, până la a o numi o "carte explozivă". Continuând călătoria sa în monahismul catolic, se aștepta, la fel ca mulți alții, ca Conciliul Vatican II, să marcheze o adevărată întoarcere la teologia și liturghia Părinților. Dezamăgit de acesta, a crezut că prin alăturarea la ritul bizantin din cadrul Bisericii Romano Catolice, să găsească un răspuns la căutarea lui pentru o viață credincioasă învățăturilor Sfinților Părinți. Astfel, el a fondat, cu un alt călugăr care a împărtășit preocupările sale, un schit în Aubazine din Corrèze, trăind într-un ascetism foarte strict și slujind după ritul bizantin.
În acea vreme, a făcut numeroase călătorii în lumea ortodoxă, în România, Serbia, Grecia și mai ales la Muntele Athos. A avut numeroase întâlniri cu marii duhovnici din acea vreme, în special Părintele Cleopa (Ilie, +1998) în România, Părintele Iustin (Popović +1979) în Serbia, Părintele [Sfântul] Paisie (+1994) și Părintele Efrem de Katounakia (+1988) în Athos.A ajuns astfel la concluzia că Biserica Ortodoxă este Biserica Sfinților Părinți, și a fost primit de arhimandritul Emilianos din Simonos Petra pe 19 iunie 1977 în sânul Ortodoxiei.În luna februarie a anului următor, el a devenit călugăr al acelei comunități și, după cuvântul Părintelui Emilianos, s-a întors în Franța, unde a fondat mănăstirea Sf. Antonie cel Mare din Saint-Laurent-en-Royans iar mai târziu mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului la Solan.
În afară de activitatea sa ca Părinte duhovnic al acestor mănăstiri, Părintele Placide a predat Patristica la Institutul Saint-Serge din Parisși a continuat să dezvolte activitatea sa de publicare și traducere. Fost membru al Secretariatului Executiv al prestigioasei colecții „Sources chrétiennes“, el a fost fondatorul colecției „Spiritualité orientale“ a abației Bellefontaine în 1966. De asemenea, este autorul a numeroase cărți și traduceri (consultați lista aici). Traducerile sale cele mai importante din Patristică sunt Scara Sfântului Ioan Scărarul, Opera spirituală a Sf. Macarie Egipteanul, și Discursul ascetic al Sfântului Isaac Sirul. În domeniul liturgic, trebuie să menționăm traducerea Psalmilor din versiunea greacă a Septuagintei, care este folosită în majoritatea parohiilor ortodoxe francofone. A susținut, de asemenea, un mare număr de conferințe în toate domeniile vieții spirituale.
Profund atașat față de Franța, față de Sfinții care au trăit aici, stăpânea admirabil limba și cultura franceză fiind în același timp în comuniune profundă cu întreaga lume ortodoxă, în special cu grecii, românii și sârbii, dar și cu rușii. Dacă nu a putut, cunoaște Rusia, din cauza regimului sovietic, a avut o admirație profundă pentru reînnoirea spirituală actuală, până a spune că cei care o neagă „păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt.“
În ajunul morții sale au apărut Omiliile sale publicate în două volume intitulate Coroana anului creștin (la editura Mănăstirii Sf. Antonie cel Mare) și De la Orient la Occident. Ortodoxia și catolicismul (Editura "des Syrtes"). Această ultimă carte conține autobiografia sa completă și o serie de articole despre diferențele și uneori anumite convergențe dintre Ortodoxie și catolicism. Putem spune că în ea găsim calea acestui mare Părinte duhovnic al timpului nostru. Părintele Placide a murit în ziua următoare Botezului Domnului, o sărbătoare pe care o iubea în mod deosebit, așa cum se descoperă în predicile care tocmai au fost publicate.
Mănăstirea Simonos Petra sărbătorește, după ziua Nașterii Domnului pe binecuvântații săi fondatorii. [Este vorba, în special, de Sfântul Simon, izvorâtorul de mir, ctitorul Mănăstirii athonite ce îi poartă numele, și care este sărbătorit pe 28 decembrie (calendarul vechi)/ 10 ianuarie (calendarul nou)]. Preveniți cu puțin timp înainte de slujba înmormântării Părintelui Placide, călugării din Simonos Petras l-au comemorat astfel împreună cu fondatorii acestei mănăstiri. Veșnica lui pomenire!
Traducere (și adaptare) de ROF după Ortodoxie. com, Les funérailles du père Placide Deseille au monastère Saint-Antoine-le-Grand [Source (dont photographie) : Afonit (complété par la rédaction)]
Fotografii de la înmormântare
LEGATURI: