Omilie a Arhim. Elisei
la înmormântarea lui Gheron Emilianos Simonopetrtul
Mănăstirea Ormylia, 10 mai 2019
Preacuvioase, preaiubite Gheronda și preascump Părinte,Astăzi este dificil pentru mine și pentru întreaga comunitate a acestei mănăstiri, ca și pentru cea de la Simonos Petra, să pronunțăm vreun cuvânt sau două cu ocazia plecării Părintelui nostru.De altfel, aceste momente nu sunt potrivite pentru cuvinte - așa cum a subliniat și Părintele Vasile, starețul Ivironului -, ci sunt momente de respect, liniște și rugăciune. De la sine însăși măreția care se prezintă în fața noastră ne arată importanța acestei zile, încât putem să clamăm cu melodul: „Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, și vezi. Că iată, au venit la tine fiii tăi, ca niște făclii de Dumnezeu luminate, de la apus și de la miazănoapte, și de la mare și de la răsărit întru tine binecuvântând" [Utrenia Învierii, cântarea a 8-a, n. ROF] și însoțind în rugăciune acest "om plin de râvnă" spre Împărăția pe care a dorit-o și spre vederea chipului Domnului, pe Care L-a iubit atât de mult.Nu știm ce-am putea spune! Acest eveniment este în același timp dureros cât și cu bucurie. Așa cum spunea, în circumstanțe asemănătoare, marele Sfânt mângâietor, Teodor Studitul: "Părintele nostru a adormit. Cine era el? Cel ce-L mărturisea pe Hristos? Un alt Iov? Podoaba scumpă a călugărilor? Cel ce stârnea iubirea? Omul care era iubit de toți? Înger în trup? Ochiul plin de lacrimi? Mintea doritoare de propovăduire? Cel ce era plin de cunoașterea dumnezeiască? Cel care era bogat în smerenie, profund în înțelepciune, priceput în orice lucru duhovnicesc dar și material? Călăuză autentică și adevărat Părinte?"Ceea ce trăim astăzi nu este dureros, ci, așa cum ne-a spus însuși Gheronda, este un eveniment plin de bucurie. Gheronda nu este mort, ci s-a mutat la viața veșnică. Pământul îl va acoperi, dar cerul îl va primi.Prietenii săi, sfinții, îl așteaptă, fiii și frații săi, mici și marii, Bătrânii, precum și cetele Îngerești, ceata pustnicilor și a călugărilor de obște, monahii Meteorelor ca și cei ai Athosului.Va găsi acolo, în acest loc de odihnă pregătit pentru el de multă vreme, adevărata lumină, căci a traversat cu credincioșie calea cea binecuvântată, a preferat truda și durerile ascetismului; pentru că, în multe feluri, în toate lucrurile sale, prin jertfa și slujirea sa, a arătat ce înseamnă să te dăruiești în mod deplin, să te topești, în mod literal, pentru Hristos.
N-ar fi exagerat să spunem că astăzi este praznic, o sărbătoare plină de bucurie. Astăzi trimitem la Dumnezeu un ocrotitor și un mijlocitor. Toți ne bucurăm și Biserica se veselește pentru că dobândește un nou stâlp. Toată ceata sfinților este în sărbătoare.O, Gheronda, inima ta era dreaptă, calea pe care ai urmat-o era dreaptă. Amintirea ta va rămâne sfântă și binecuvântată-ți este pomenirea! Cine nu-și amintește că până în ultima clipă străluceai de bucurie, dulceață și noblețe? Cu adevărat, cine te-a întâlnit fără să te fi iubit? Cine a vorbit cu tine fără să-i fi îndulcit inima? Toți doreau să stea aproape de tine. Toți, și mai ales inimile simple care recunoșteau în tine curăția luminoasă ce îi atrăgea.Dar, cât timp ai fi putut să rămâi lângă noi? Cât ai fi răbdat? Ai depășit toate limitele răbdării, dragostei și ale purtării de grijă. Căci, chiar dacă erai mai tare ca fierul, chiar dacă erai mai Apoi de tristețe și de pătimire, chiar de-ai fi asemenea lui Pavel, Antoine sau Ioan Gură de Aur, ai fost totuși om.Ai fost om și ai pătimit, și a trebuit să porți această cruce grea și lungă a bolii. Și de atunci, ai rămas în tăcere. Dar ai apucat să ne spui totul. Da, ne-ai spus totul și ne-ai învățat amănunțit.Ai lăsat întipăririle tale de neșters asupra noastră, a tuturora, în Biserică și în întreaga lume.Preacuvioase Părinte și Gheronda, prieten al lui Dumnezeu și casnic contemplării divine, de mulți ani ar fi trebuit să pleci din această viață dar pentru fii tăi preaiubiți ți-ai întârziat plecarea sau, mai degrabă, chiar Dumnezeu Însuși a amânat-o.Astăzi harul Duhului Sfânt, care sălășluia cu îmbelșugare în tine, a rânduit să despartă sufletul tău, plin de lumină și plin de Dumnezeu, de trupul tău atât de mult încercat. Astăzi a sosit momentul mult așteptat al intrării tale în Cer. Tu, care erai un om ceresc și un înger pământesc, părăsești această lume pentru a te alătura Cerului, în lumina lui Hristos înviat. Intrarea ta în Împărăția Sa este o biruință, aclamată cu strigăte de bucurie. Dar, cu toate acestea, sentimentele noastre sunt amestecate. Ne stăpânesc lacrimi pline de pace și un doliu cu bucurie. Te rugăm, o! Părinte preasfinte, "carul lui Israel și căpetenia lui", să nu ne lași orfani, ci să mijlocești pentru noi toți, pentru comunitățile care au fost întocmite de tine, pentru toți cei care s-au adunat aici la plecarea ta, tinzând mâna ta în ajutor pentru întreaga Biserică.Și, în sfârșit, rugându-mă cu credință ca sufletul tău să se odihnească în pace, aș vrea să adresez mulțumirile noastre pline de căldură tuturor celor care au venit la plecarea ta din această viață. În primul rând, Preafericitul Părinte Arhiepiscop al Atena, PF Ieronim, episcopilor, egumenilor, reprezentanților Sfintei Chinotite din Muntele Athos, preoților, ieromonahilor, monahilor și monahiilor și tuturor fiilor lor duhovnicești și credincioșilor care s-au adunat în această zi. Și, în particular, Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic, reprezentat de episcopul Miletului, al cărui cuvânt ne-a întărit.Gheronda, aceasta sunt suficiente pentru ziua de azi. Nu am mai putea continua. Ar fi mult mai multe lucruri de spus dar ar fi nevoie de cărți întregi pentru a le consemna.Veșnică să fie pomenirea Părintelui și Starețului nostru, Ieromonahul Emilianos, Egumenul Mănăstirii Simonos Petra.
Traducere din franceză (după traducerea Ierom. Macarie Simonopetritul)
de Român Ortodox în Franța
Extras din cuvântul Părintelui Elisei Simonopetritul la înmormântarea Părintelui Emilianos Simonopetritul (cu subtitrare în română)
LEGATURI: