***
Fântânile albastre
Ce-ar fi o primăvară fără gândul
Înfiripării altor sărbători,
Când nu un anotimp, ci vieți de-a rândul,
Călătorim cu visul către flori?
Ce-ar fi o primăvară fără toate
Neliniștile iernii din amurg,
Dacă prin geana sevelor curate
Și flori de gheață uneori mai curg?
Se răscolesc de dor fântânile albastre
Și țipă un cocor din inimile noastre.
Din tâmpla mea cad flori, din ochii tăi safire,
Și trecem amândoi cu fruntea prin iubire.
Se răscolesc de dor fântânile albastre
Și țipă un cocor din inimile noastre.
Din tâmpla mea cad flori, din ochii tăi safire,
Și trecem amândoi cu fruntea prin iubire.
Ce-ar fi o primăvară fără vară
Și fără toamnă vara ce-ar mai fi,
Când necuprinși de-a fructelor povară
În catifeaua florii ne-am sfârși?
Ce-ar fi o primăvară fără jocul
Copiilor cu soare în priviri,
Și-n ce sămânță și-ar aprinde focul
Iubirile topitelor iubiri?
Se răscolesc de dor fântânile albastre
Și țipă un cocor din inimile noastre.
Din tâmpla mea cad flori, din ochii tăi safire,
Și trecem amândoi cu fruntea prin iubire.
![]()
Se răscolesc de dor fântânile albastre
Și țipă un cocor din inimile noastre.
Din tâmpla mea cad flori, din ochii tăi safire,
Și trecem amândoi cu fruntea prin iubire.
