The Ascetic Experience: Ce dar să oferim celorlalți de Crăciun? – fotoreportaj de Crăciun
Când ne gândim la Crăciun, ne gândim la ce trebuie să oferim celorlalți, lucru văzut ca un fel de obligație socială sau cel mult ca o expresie a unei iubiri cotidiene.
Dacă însă am fi mai adevărați, dacă am avea mai multă iubire față de persoana celuilalt ne vom da seama că primul cadou pe care îl putem oferi celorlalți este timpul, atenția, iubirea noastră. Toate celelalte cadouri, care trebuie neapărat să existe, ar trebui să fie expresia atenției noaste. Dacă noi nu acordăm atenție celuilalt, dacă nu dăm cadoul iubirii, toate celelalte cadouri pălesc pentru că nimic nu poate înlocui frumusețea unei persoane.
Iubirea adevărată este între cel puțin două persoane. Unul nu poate scăpa de singurătatea sa, indiferent de ce obiecte ar fi înconjurat. Obiectul nu poate să răspundă iubirii, revărsarea de iubire către un obiect se pierde în neant. Numai o persoană poate să răspundă iubirii unei alte persoane, numai o persoană este îndeajuns de tainică pentru a fi mereu nouă, mereu proaspătă, pentru a fi o minune, vrednică de ținta iubirii celuilalt.Astfel, cel mai fericit în cadoul iubirii este cel ce dă și nu cel ce primește, dacă într-adevăr nu așteaptă nimic în schimb, pentru că iubirea adevărată are libertatea să nu aștepte nimic în schimb.
Să nu uităm în indiferența noastră să facem acest cadou de Crăciun pentru că și Dumnezeu, comuniunea perfectă a persoanelor perfecte, a făcut de Crăciun cel mai mare cadou al iubirii Sale, fără să aștepte nimic în schimb: pe Sine însuși.
Dragostea în care cred: Colindul în care mai cred
Acum două mii de ani
nu se găsea loc în lume
pentru Nașterea Lui...
după două mii de ani de creștinism
nu se mai găsește loc pentru El
nici măcar în evenimentul
propriei Nașteri...
Am făcut din Nașterea Domnului
cea mai frumos împodobită
absență....
Oare nu despre asta e
colindul mut
al bătrânilor uciși
de singurătate?
Oare nu despre asta
e colindul mut
al copiilor avortați?
Oare nu despre asta
e colindul mut
al celor ce se sinucid
de Crăciun?
Singura iesle în care se naște
Hristos
e cea săpată în inimi
de dorul
Împărăției Lui,
în inimile flămânde și însetate de lumea
în care nu va mai fi
singurătate și moarte...
Pământul e plin de Crăciunul
lui Iuda
care
după ce L-a vândut pe Hristos
Îi vinde și
Nașterea...
frumos împachetată în tradițiile
și colindele noastre...
Eu nu mai cred decât în
colindul mut și tot mai înlăcrimat
al celor care
de Crăciun
așteaptă
A Doua Venire...
pentru că refuză să mai sărbătorească
Nașterea lui Hristos
fără El....