P. Andrei Lemeshonok:
Putem chiar să zburăm... doar dacă vom dori foarte tare acest lucru. Probabil că unii din cei prezenți au zburat deja. Dar e periculos să zbori, te poți prăbuși. Trebuie să ne asumăm riscul. Nu avem altă ieșire. Omului poate să-i fie teamă să zboare. I se spune: "sari!", iar el răspunde: "nu, nu voi sări!". Dar, în ultima zi a vieții noastre, în ultimele minute, va trebui să zburăm, să ne desprindem de pământ. Si, dacă nu avem această experientă, unde vom merge? In jos... De aceea, frați și surori, trebuie să îndrăznim. Trebuie să învățăm să zburăm.
Poate că încă avem aripile mici, dar ele vor crește neapărat dacă vom căuta la cer și vom tânji după Împărăția Cerească. Ele vor crește negreșit! Vor creste aripi mari. Si deja aici, pe pământ, vom zbura. Oare în zadar spune Biserica: "sus să avem inimile?", oare Sf. Liturghie este o simplă slujbă? Poate că este frumoasă, importantă, dar oare este doar o lucrare omenească? Nu, acestea deja sunt zboruri duhovnicești! Si nu sunt zboruri în vis, ci în realitate.
De aceea, bineînțeles, vreau să nu cădem. Si dacă vom cădea - iar căderi vom avea cu siguranță - și ceva se va strica, să nu ne plângem, să nu ne văităm, ci să ne ridicăm și să-L urmăm mai departe pe Hristos. Si tot așa, până la ultima zi a vieții noastre. Iar atunci negrești vom zbura.Si vom zbura într-un loc în care va exista numai iubire. Va fi numai iubire și nimic altceva. Nu vor fi tensiuni: al meu/al tău, mă iubești/nu mă iubești, îmi place/nu-mi place, vreau/nu vreau... Va fi numai dragoste. Nu vor fi boli, nu vor fi necazuri, nu vor fi întristări, ci va exista o viață, o viață fără sfârșit în Dumnezeu. Căci pentru aceasta am venit în Biserică.
Puii de vulturi învață să zboare. Acum sunt pui, dar mai târziu vor fi vulturi. Așa că învățați să zburați, învățați-vă dragii mei!