Poeme de Ioan Alexandru. "Rămane-va lumina din văpaie, Rămane-va uitarea din cuvânt, Rămane-va iubirea iubitoare, Din sărăciile ce sunt..."

Iov 

Pierduse tot şi toate îl dureau,
Carnea pe trup şi orice amintire,
Dar ceva în el crescuse uriaş
Şi-nţelegea că asta e iubire.

Părasit de prieteni şi averi,
Sugrumat de răni şi de puroaie,
Lins de flăcări şi de remuşcări,
Sta pe rug cântând în vâlvătaie.

Se-ncinsese-n suflarea lui,
În adâncul neputinţei sale,
Ca un fel de dans mistuitor,
Trâmbiţând la ceruri osanale.

Înecat de milă şi de dor,
Copleşit de fericiri senine,
Iov ştia de moarte c-a scăpat,
Şi trăia de-acum făra de sine.

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Iubirea 

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Psalm 

Oriunde plec, Tu eşti mereu cu mine.
Unde-aş fugi să nu pot fi ajuns?
Sunt singur, e noapte, vin să mă ruine
Nelegiuri cu câte te-am străpuns...

De faţa Ta nimic nu mă ascunde,
Oriunde cer azil sunt prigonit.
Oceanul nu are îndestule unde,
Să-mi dea odihna nemărturisit.

Nici lacrimile nu mă mai încearcă,
De teama Ta şi ele-au amuţit.
Porunca-ai pus în toate să mă-ntoarcă,
Să mă predea unde Te-am pângarit.

Știu că o faci din mila Ta cea mare,
Ce nu îți dă odihna să mă uiţi,
Să-mi treacă zilele fără lucrare,
Cu faţa Ta de-acuma mă confrunți.

***

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Cerul și pământul 

Trece-vor graiurile universului,

Se va stinge-n țărână seara

Pământului. Lămpile vor orbi

Și-n văzduh va amuți larma

Cucuvailor. Vulturii se vor retrage

În nevăzut, și tăria vederii

Se va preface-n amurg. Toate

Se vor aduna în acea matcă,

Ușoară de nimic, din care

Smulse-au fost de Duh la începuturi.

Atunci Te voi vedea pe Tine

Cum mă vezi, și ne-om cunoaște

Îndeaproape, cuvânt din cuvânt,

Putere din putere. Dimineața fi-va,

Fi-vor ani, fi-va și reveni-vor blânde

-N veșted vânt aprinsele, tulburătoarele zări,

Ce ne hrăneau nădejdea altădată.

Pământ și cer vor trece ca o faclă,

Din umbra Sfântului mormânt

Rămane-va lumina din văpaie,

Rămane-va uitarea din cuvânt,

Rămane-va iubirea iubitoare,

Din sărăciile ce sunt.

***

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Lumină lină

Lumină lină, lini lumini

Răsar din codrii mari de crini.

Lumină lină, cuib de ceară,

Scorburi cu miere milenară.

De dincolo de luni venind,

Și niciodată poposind,

Un răsărit ce nu se mai termină,

Lină lumină din lumină lină.

Cine te-aşteaptă te iubeşte,

Iubindu-te nădăjduieşte,

Căci într-o zi lumină lină,

Vei răsării la noi deplină.

Cine primeşte să te creadă,

Trei oameni vor venii să-l vadă,

Lumină lină, lini lumini,

Răsari din codrii mari de crini.

I-atâta noapte şi uitare,

Și lumile au perit în zare,

Au mai rămas din vechea lor,

Luminile luminilor.

Lumină lină, lini lumini,

Înstrăinându-i pe străini,

Lumină lină, nuntă leac,

Tămăduind veac după veac.

Cel întristat şi sărăcit,

Cel plâns şi cel nedreptățit,

Și pelerinul însetat,

In vatra ta au înoptat.

Lumină lină, leac divin,

Încununându-l pe străin,

Deasupra stinsului pământ,

Lumină lină, Logos sfânt.

Flori și fluturi

Când omul a fost izgonit din rai,
Florile primit-au dezlegare
Să-l însoțescă toate câte pot,
Fără să-și ia o altă înfățișare.

Să poată numai ține urma lui,
Cât fi-va el străpuns de agonie.
Se cade viețuirea fără veac,
Să și-o smerească o vremelnicie.

Și unde omul noaptea va îndrăzni,
Să-și plece capul în liniștire,
În zori pe rouă când se va trezi,
Să-l copleșească raiul din zidire.

Și din sudoarea zbaterii pe loc,
Pământul să-l frământe a plămadă,
Și să nu-l mustre-atâta nenoroc,
Fluturi perechi pe floare să se vadă.

Cum vin pe rând și se împărtășesc;
Din licărele-acestea de potire;
Iscând în flori întocmai ce-au adus;
Puțina sete după nemurire...